Ingrediente:

-         una bucata tuta si trecuta, de obicei bruneta si slaba, care probabil vrea sa fie figurant intr-o emisiune

-         una bucata soacra, manevrabila prin telecomanda. Tipa mult, nu intelegi ce zice si se opreste cand schimbi canalul. Daca revii, incepe iar.

-         ginerele e la alegere: hot, mincinos, afemeiat, amanetist, oricum dar sa nu mai lucreze de cateva luni.

Se mai adauga un prezentator agitat, vadit diferit fata de alte emisiuni. Textul preferat: “spune, baiatule, adevarul familiei tale”. Un om mai Gica Contra ar putea sa il intrebe….. ”care adevar, ca am mai multe?”. Cursurile de jurnalism sau actorie nu sunt necesare.

Se amesteca cu condimente, se adauga senzationalism, se extrage ca spuma de pe ciorba orice urma de inteligenta si se stropeste, evident, cu fictiune peste. Bodyguarzii nu intra in reteta, pentru ca sunt scumpi. Se mesteca bine de tot si iese… iese… iese… Oooooo Tv! Pe mana soacrei.

Acum ca v-am lamurit cum e cu detaliile succesului, sa prezentam si cate putin din rezultat. Cuplul trebuie neaparat sa locuiasca cu soacra intr-o vila. Socrul, ala batranu’ si inteleptu’ nu e nevoie sa vorbeasca, dar daca o face, sa nu zica cu mai mult de trei cuvinte decat nora fraiera fraierita. In general, subiectele se invart in jurul banilor si femeilor, adica alcool, jocuri de noroc, furturi, vraji, amante bortoase. Zonele actiunii: rezidentiale intotdeauna: Chiajna, Voluntari etc. Ginerele se bate, maraie, rage, dar niciodata nu tre’ sa isi ceara scuze. A, nu trebuie neaparat sa stie cu cine sa se bata, dar ar fi preferabil sa nimereasca pe cineva macar o data. P-asta cu scuzele o face dupa, cand se duce spasit si linistit sa ii dea Cristian Adrei sfaturi.

Nu prea poposesc eu pe Otv, dar nu am cum sa nu ma opresc din zapat cand vad un titlu precum “Urmeaza fata care face sex cu sosete albe in picioare”. Nu am rezistat pana sa vad maretul reportaj, dar recunosc, ma asteptam sa aiba rinoceri, fripturi sau eventual saci in picioare, nu sosete. Ei, asta-i culmea.

Totusi, era ceva ciudat la emisiunea asta. Am asteptat juma’ de ora sa taca soacra, ca sa vad ce fata are ala cand afla ce facuse. Ca pana atunci nu i se zicea. Si saraca nora nici macar reactie nu prea putea sa aiba. Ce? O vrea sa ia ea deciziile in casnicia ei? Da’ a batrana ce-are? Ca doar n-o glumi reclama aia veche de pe vremea Connex-ului, “ce-i al meu e si al tau”. Adusasi barbatu’ in casa? Aia e, acu’ respecta regulile mele, doar nu p-ale lu’ nevasta-sa.

M-am tot abtinut sa mai comentez ceva, dar cedez. Nenea Cristian Andrei avea ceva frumos cand era la radio. O voce asa blanda si suava incat adormeai pe povestea lui si dupa te ofticai ca n-ai prins sfarsitul sfatului in legatura cu relatiile sentimentale. Apoi s-a mutat pe Antena si a inceput sa despice in paispe’ situatii ale tiganilor. Ma rog, macar erau reale. Dar aici? Ce cauta? Scrie mare si lat pe tot ecranul ca ce urmeaza e fictiune, asta daca trecem cu vederea stereotipul si bancurile cu soacrele crizate, fiicele fraiere, sotu’ tinut sub papuc, iar ginerele destrabalat. Eh, in fine. Sa nu ne mai luam de ce ne-ar putea insulta neuronii. Omu’ face si el bani din ce poate.

PS: Nu am omis intentionat cazuri in care protagonistele sa fie sotiile si nu sotii. Pur si simplu, nu am avut rabdare sa ajung pana acolo.

Share on Facebook

Sesiunea e o perioada delicata, fie ca esti student, masterand sau doctorand, asta in cazul in care ultimii mai dau examene. A se pretui si valorifica (pana la proba contrarie).

Mai exact, cu totii stim ca in sesiune, cand avem fix 50 de ore sa invatam pentru examenul X si alte 25 pentru testul Y, apare revelatia aia suprema de a face ceva. Orice. Doar ca atunci, parca, e momentul perfect pentru a muta muntii din loc, a schimba lumea si a-i refugia in curte pe toti locuitorii insulei Hait, adica orice, mai putin pentru invatarea materiei uriase din care dai examenul ala care stii ca nu e grila. Si nici de completat propozitii.

 Drept urmare, propun un decalog al comportamentului studentesc in sesiune.

1. A nu se iesi din casa incepand cu prima zi a sesiunii.

2. A nu se merge la o librarie, din orice motiv.

3. Daca, totusi, ati ajuns acolo, a nu se petrece mai mult de 39 secunde in institutie.

4. A nu se arunca priviri, cat de scurte, asupra topului vanzarilor.

5. A nu se zabovi asupra volumului de pe locul 1.

6. A nu se pipai volumul si a nu se citi rezumatul de pe spate (ca doar orice lege are voie sa aiba 2 articole legate intre ele).

7. A nu se mirosi hartia din care e facuta cartea.

8. A nu se acorda timp de gandire daca, cum, pentru ce si e posibil.

9. A nu se indrepta spre casa de marcat cu volumul in mana.

10. A nu se cumpara cartea.

Si daca tot ati pacatuit, ca doar suntem si noi oameni si avem curiozitati, probabil ati facut-o la fel ca si mine, cu o carte decenta de peste 400 de pagini, care nu te lasa sa o pui pe noptiera, decat daca te bagi la somn.

E o poveste complexa, frumoasa si vie. Si daca, prin norocul sortii, ati terminat cartea si mai aveti timp de invatat, luati-o din nou in mana si notati-va fiecare prima litera a fiecarui capitol, apoi faceti la fel cu ultima. Dar neaparat dupa. Veti descoperi doua citate care o sa va macine cateva alte nopti.  Apoi spuneti-mi ce parere aveti despre Gargui.

Share on Facebook

Dupa lungi lupte cu platforma si ceva activitate pe ceea ce a fost baby 2, revin cu vesti. Luptele le-am castigat, multumita Bro News.

Probabil ne amintim cu totii ce a insemnat 2009: am avut alegeri, un soi nou de gripa si alte cateva intamplari. Insa nu aveam cum sa va las in necunostinta de cauza in ceea ce priveste tendintele pe 2010.

Exista o vorba in batrani, aia cu romanu-i nascut poet. Ce-i drept, tindem noi sa vorbim mult si sa nu prea facem, sa ne intrecem in talente de literatura si in creativitate. Iar imaginatia n-are limite. In acelasi timp, graiul nostru romanesc e complex si plin de cuvinte cu dublu sens. Iar cand vocabularul si imaginatia/marketingul se unesc iese…

Intr-adevar, intelighenta limba romana infinita este… Mai exact, nu se defineste niciodata. Mereu apar cuvinte, expresii si intelesuri. Dar si marketingul are amuzamentul lui.

Cu puturile am inteles cat de cat cum se fac, cu putele insa… Nu ma bag, o fi doctor nenea. Asa ca tineti minte: nu exista niciodata o reclama care sa nu poata fi facuta si intr-un mod original, orice ar insemna asta. Sa mai zica cineva ca sexul nu vinde.

PS: O parte a numarului de telefon a fost sters, pentru a se pastra identitatea “arhitectului”. Dar, pentru amatori, cautati prin Romana, centrul vietii si fast-food-urilor bucurestene.

Share on Facebook