Tocmai am reinceput o sesiune, sa speram ca ultima la nivel universitar. Vreo cinspe’ examene si cateva proiecte (aspectul tragic e chiar ca am de facut mai mult de unul singur). Drept urmare, ziua nu dorm, noaptea nu mananc si imi plang de mila oricui prind.
Invat diverse de la fiecare examen, mai clar imi ramane in cap partea aia cea mai amuzanta a informatiilor. De exemplu, stia cineva ca Radio Europa Libera e finantat de CIA? Sau ca Ceausescu a facut puscarie de doua ori cu Gheorghiu Dej?
Dar are, totusi, si perioada asta frumusetea ei. E placut sa iesi dintr-un examen si sa fumezi o tigara sau sa vezi ca ti-a picat exact ce, culmea, chiar stii. Si daca nu a fost asa, ce pana mea, am si eu datoria de student oropsit sa sper ca poate oi lua. De lauda cu note nu mai zic. Sau bucuria amaratului de 5. In plus, ce nu intra mai bine decat o vacanta dupa atata stress? Pana la urma, stie cineva ca eu luam pauze de cate o ora la invatat si bagam un film sau rupeam cartea aia care nu are nici o legatura cu piaru’? Eu, una, sunt in stare sa fac si curat, numai sa nu mi se toarne in fata 400 de pagini de teorii, scoli, modele si initiatori. Nu de alta, dar cum naiba sa retin eu un nume daca in fata momentului magic nu o sa stiu cum se scrie, ci doar cum am dedus eu ochiometric ca s-ar pronunta?
Si fiind om, cu corectitudinea in sange, mai am examene la ale caror note tin, pentru ca mi-am uscat ochii vreo zi sau doua in materia cu pricina. Dar sunt si romanca, iar datoria mea e sa ma descurc cum pot la restul. Asa ca multumesc colegilor binevoitori si, atunci cand se poate, serviciului de mesagerie scrisa din telefon.
Totusi, nu stiu de ce, dar pe bancile facultatii am abandonat metoda adevarata de copiere, mai exact biletelele din maneca. In liceu se mai iarta ca nah, esti si tu in perioada rebela, tocmai ti-ai propus sa nu adormi sub 1 noaptea si vrei, culmea, o nota mare, ca sa te lauzi la mama. Ma credeam prevazatoare, dar ideea senzatiei aleia era ca nu e prea frumos sa fii prins cu dovada. Mai ales ca se presupune ca ai ajuns acolo prin desteptaciune.
Dar iata ca si copiatul are trendurile lui, chiar daca unii dintre noi nu ne adaptam. Si acesta vine din… Regie. Raiul vietii de noapte, complexul tinerimii, locul unde poti sa te mandresti cu faptul ca esti student si, deci, nu ai bani. Acolo unde, in mintea mea, stau provincialii care invata mai bine decat noi, lenesii. Unde ai biliard, clatitarie, shaormerie si muuulte discoteci. Acolo taximetristul nu-ti ureaza sa te impiedici cand cobori, pentru ca nu i-ai lasat o spaga considerabila, cum fac aia care te duc inspre Bamboo. Si unde originalitatea abordarii e in floare. Drept urmare…
Sa facem o mica analiza, asta trecand peste faptul ca probabil cine a facut afisul are ceva treaba cu vreo facultate de marketing. Asta cu handsfree-urile e veche cam de cand eram eu in liceu si mergea doar la fetele cu parul lung si mare, ca sa nu se vada casca pe “blushtutz”. Si in timp, aparatele au devenit din ce in ce mai mici. Deci nu e chiar asa noua. Dar invizibile? The fuck! Astea-s mai rau decat Hainele imparatului. Dai banu’ si omu’ iti intinde palma goala si zice ca acolo e casca? Si daca ar fi asa, ce prof e ala care sa nu observe (ce mi se parea mie cel mai aiurea) ca tu citesti subiectele in soapta aluia de la capatul celuilalt al conversatiei?
Cat despre sfat, ce pot sa zic, tare. Dar astia din Regie in restu’ anului nu sunt functionali?
Share on Facebook
