Fata cu presa s-a intors. Si in presa si de la protest si in spatiul virtual. Nu explic pauza decat in mod sincer: fuse o perioada de letargie.
Nu voi vorbi de proteste decat o data si bine (inca nu am stabilit cand ), dar merg cand pot, din motive cunoscute mie. Oricum, revin, de azi, la micile mele analize ale lumii din jur. Enjoy, care mai intrati pe aici.
Din nou, fata vorbeste despre cum se desfasoara viata si independenta ei la Capitala. Ca am ajuns de unde am pornit (a se citi sectorul 3 ), sa zicem ca e logica omului de a se muta in zone pe care, cumva, le cunoaste. Nu ca n-as fi locuit in alte 6 -7 cartiere pana sa iau pe caile rurale, insa am suavut ficient timp sa ma detasez de ele
Sa te reacomodezi cu Capitala e, cumva, amuzant. La Ogrezeni, tot ce nu aveam, luam de la vecini. Sau cumparam din sat. Era o tanti inainte de comuna cu niste pepeni geniali. Si n-avea concurenta. La pietele bucurestene am descoperit zeci de babe/mosi/tigani cu pepeni. Problema e ca ba-s prea aposi, ba prea uscati, ba n-au gust. “Unu’ dulce, domne’, de tara, n-aveti?” “Pai astia-s de tara, de unde sa fie?”, zise tanti inainte sa ii taie aleia de era in fata mea un dop artistic din care s-a scurs juma’ de apa de pepene
De ce am pus in titlu Salajan? Pentru ca, din spirit conservator, la mine treaba e simpla: de la statuie pana la iesirea din Bucuresti se cheama Salajan. Si cu asta am salvat tot timpul in care as explica cum ca stau in Titan, da’ e mai degraba Balta Alba, da’ parca ar fi si un pic de Grigorescu, amestecat cu un alt mare boulevard de prin zona
Dar ce dovada am eu ca stau in Salajan? Pai nici una. Si, dupa cum tot observ, nici macar statia de 102 de la piata nu se cheama in ton cu cartierul. Mai exact, daca iei autobuzul de vizavi de statuie, ti se spune ca esti la Piata Titan. Dar, in limbaj popular, Piata Titan e la statia de otobuz Posta Titan. Unde, intr-adevar, e si o posta. Dar daca ii zici unuia ca te intalnesti cu el la Piata Titan, o sa te astepte la doua statii departare de pancarta minunata care, cica, ti-ar zice unde esti. Deci unde esti?
In fine, are si Salajanu’ frumusetile lui. Si te imprietenesti repede cu zona. Deja imi vine s-o salut pe tanti tiganca, care ba povesteste despre experientele ei (nu am prins niciodata exact care sunt alea), ba se injura cu barbata-su, cu care are some issues, dar pe care, din motive secrete noua, trecatorilor, il accepta
Salajanu’, ala de il numesc eu asa, e un contrast cu el insusi. Daca la piata dai peste multe fetze dubioase atasate de branduri tatuate, la cateva statii distanta, parca ai trecut granita tarii. Liniste, pace, copii si batrani, cupluri echilibrate. La piata, tatuajele sunt social acceptate. In celalalt Salajan, nu prea. La piata, arunci coji de seminte pe jos (sau, daca esti mai civic, te uiti la altii cum o fac). Dincolo, daca ti-a scapat un muc de tigara, esti catalogat drept imoral si tinut minte de toti vecinii. Dar ai garantia ca nu ti se lipeste nimic de talpa cand calci pe trotuar.
Totusi, la piata la Salajan gasesti ceva ce la mine pe strada nu exista. Mai exact, piste de biciclete. Utilizabile, de altfel. Asta daca una din ele nu s-ar opri intr-un cos de gunoi d-ala urias, special amenajat ca sa arunci doar hartie sau sticla in el
Dar totusi, Ogrezeniul are ceva ce nu prea vede Capitala
Vara asta, ca orice om de rand si muritor, mi-am propus sa fac ceva special. Asa ca am luat independenta de o aripa, am dat cu ea de pamant si mi-am insusit-o, cu sau fara voia ei. Asa ca a venit vremea din viata oricarui muritor de rand cand isi ia zboru’ si paraseste cuibul cu gratie, speranta si teama de facturi.
Daca nu am fost destul de directa pana acum, da, m-am mutat. Cu doua prietene, una mai organizata si mai matura decat cealalta. Si orice mutare , ca orice activitate, implica ceva pregatiri . Adica bagaje . Si valize. Si ceva troller si cutii. Si secundele alea cand scanezi camera si zici “Doamne, de ce as putea avea eu nevoie, cel putin un an?”. Pai aia, pai ailalta.
Asta e testul de personalitate suprem. Stiti voi chestionarele alea gen invata cine esti, cum gandesti, ce visezi, mananci, fumezi, vorbesti, gandesi, nu gandesti din 10 intrebari, de parca n-ai sti deja? Nu. Asta nu e asa. Asta chiar e test. Dupa trei zile de bagaje la foc incins cu multe pauze, am ajuns la concluzii. Ca unele-s contradictorii cu ce credeam eu despre mine, asta conteaza mai putin. Dar atunci omul isi da seama de tot ce ii place si ce nu. De tot ce gandeste si realizeaza ca ar face intr-o perioada de minim 365 de zile, adica nu 5, 10, 15 sau cat ar avea o vacanta. Asa mi-am dat eu seama ca ascult radio . Ca am zeci de melodii neascultate, dar downloadate in calculator, dar ca m-as da cu capul de pereti pana as innebuni, daca nu l-as auzi pe Dobro dimineata. Mi-am dat seama ca vreau perna rosie. Si o cana din colectia lu’ mama.
Apoi vine partea a doua. Entuziasmul, bucuria, independenta. Aerul pe care il platesti tu si il meriti. Si despachetatul, atunci cand alegi ce unde sa stea in camera si in casa. Si se aplica principiul de mai sus. Esti din nastere stangace, deci demachiantul tre’ sa stea in stanga, iar colectia de cercei tot pe acolo. Te-au corectat invatatorii in generala la scris, deci parfumurile in dreapta. Si tot asa…
Dar tot testul asta ajunge la concluzii simpatice. Si oricum, mutatul in trei implica amuzament x 3.
Nu va zic nimic nou, pentru ca nu exista vreo cale prin care sa nu fi aflat deja, asta daca nu v-ati petrecut dimineata in pestera. Dar asta e bomba zilei, senzational si incredibil. Dan Diaconescu , patronul zerO Tv isi transmite rugaciunile direct din beciurile Politiei Capitalei. Se plange ca l-au arestat ”doar pentru” un promo, se da ziarist si, vai, saracu’, isi arata catusele in poze. Ca omu’ a facut un adevarat santaj si ca stie ca victimizarea e cel mai bun stimulator de imagine, asta e altceva.
Chinezii au scos moneda noua, guvernul/tara mai au putin si pica, Portugalia a batut chinezii cu 7 – 0, iar patronul rodipet a facut o delapidare legendara, dar celelalte stiri conteaza mai putin. Site-urile bubuie de OTv, iar probabil OTv nu mai bubuie deloc, pentru ca toti fanii chestiei de se numea post tv (ca daca asa scrie la carte, asa tre sa ii zici) se uita pe canalele de stiri non-stop si se iau in brate si ofteaza ca sta baiatu’ cateva ore cu doi – trei infractori . Care baiat sunt sanse mari sa fie tratat regeste, ca doar e vedeta. Care baiat o sa iasa (sau nu, dar gaseste el o cale) si o sa zica lumii ca l-a vazut pe ala rau in fata, ca a fost in alta lume si ca acum stie si intelege sensul vietii , doar pentru ca a fost putin arestat.
Daca o luam prin comparatie, Becali a fost cumva dulce cand a iesit din arest. Macar ala are, acolo, o credinta si foarte foarte foarte adanc, in esenta lui, un suflet bun. Plus bani. Diaconescu are banii si cam atat. Ca de principii duce lipsa.
In concluzie, ori justitia o sa fie justitie, ori o sa iasa azi sau cat de curand. Dar pana atunci, doamnelor si domnilor, senzational, mirific si fabulos, regele si printul vulgaritatii din Romania, Dan Diaconescu, a fost arestat si dus dupa gratii in catuse pentru un amarat de promo. Yeah. Right.
E zi. E cald si soare. Probabil una din putinele de genul pe care le voi mai avea in aroma Ogrezeniului. Nu se anunta vreo vijelie, tornada sau ninsoare (o fi vara, dar de la un timp incoace ma astept la orice). Daca ma uit mai bine pe cer, singurele corpuri ce aduc a nori sunt doua pete rasfirate, cu diametrul de un deget. Vazute de jos. Ba chiar e miezul zilei, una din alea cinci lucratoare ), iar eu stau acasa. Cu scopul de a invata sa recit frumos de ce se tatueaza detinutii.
Pasarelele canta, copiii se joaca, iar iepurii, daca se uita la mine, ma vad bol de apa miscator. Dar nu e curent. Desi vremea de afara e ca un fel de premiu de consolare ca am supravietuit caniculei si catorva ploi – e o racoare care, parca, ne promite ca n-o sa ni se topeasca pielea prea curand si nici cablurile izolate frumos care duc electricitate . Totusi, din nou, nu e curent. Pe intelesul muritorului de rand si netalentat in watti si volti, fara motiv. Ziua. Vara.
Daca s-ar fi intamplat asta anul trecut, as fi strans toate rezervele de apa de prin casa, alea pastrate la o temperatura decenta, m-as fi schimbat de mare si as fi stat la bronzat cu un radio alimentat de baterie de masina pana cand ar fi inceput aia de la Europa Fm sa se repete. Dar acum tre’ sa fac utila ziua asta. Si orice m-ar putea ajuta sa invat se afla intr-un fisier de calculator. Care nu merge pe baterii.
Diferenta dintre zi si noapte e ca, cu sau fara tehnologie, viata continua. Nu mai suna comuna a pustiu de film prost. Nu au amortit barzaunii si nici cocosii. Ba chiar, pentru cateva minute, am auzit si o manea. Babele de prin comuna sunt fie la camp, unde se racoresc cu apa scoasa din putul neconectat la un hidrofor electric. Copiii se alearga pe strada si se stropesc cu apa din alte puturi. Iar eu, din nou, stau si scriu un text pe o foaie. Si, odata la maxim doua minute, arunc un ochi naiv inspre becul de la prelungitor. Si astept sa se rezolve o problema care nu deranjeaza pe nimeni…
P.S.: Pana de curent in cauza a durat pana la 16:15. Asa ca am facut curat.
